Pancu.ro

De ceva vreme ma tot bate gandul sa ma apuc sa fac ceva meditatii la engleza. Nu e vorba ca nu as stii, de exemplu ma pot uita la un film fara subtitrare fara probleme, dar cand vine vorba sa port o discutie parca ma “balbai”. In plus as vrea sa mai invat si ceva termeni tehnici din domeniul ingineriei pentru ca, desi deocamdata nu imi doresc sa plec din Romania, mai incolo nu se stie… Si ar fi pacat ca necunoasterea limbii engleze la perfectie sa fie un impediment. Corect?

Probabil cativa dintre voi vor zambi superior citind randurile de mai sus, dar as fi curios sa stiu cati dintre voi cunoasteti o limba straina la nivel conversational. Fara balbaieli, fara ezitari, fara greseli de articulare a verbelor si altele. Nu poti vorbi cu un manager sau director si sa faci vreuna din greselile enumarate mai inainte. Nu poti da fuga nici pe vreun translator englez roman pentru ca oricum nu ofera traduceri prea bune si mai mult te-ai face ras. Ce faci atunci? Faci ca mine si te apuci sa inveti.

Sa presupunem ca ai cunoscut o fata care se afla deja intr-o relatie. Tu, sigur pe tine, nu te descurajezi la auzul acestei stiri si incerci sa o cuceresti. Dupa mai multe sau mai putine incercari, fata ramane cu tine.
De aici vine intrebarea mea, cum ar trebui privite lucrurile?
1. Ar trebui sa consideri ca esti tu foarte “tare” ca ai reusit sa o cuceresti.
2. Ar trebui sa te gandesti ca peste ceva timp vei fi tu cel parasit.

Saptamana trecuta am participat, alaturi de niste oameni minunati, la evenimentul #prinMediasulmeu. Scriu asa tarziu dintr-un motiv foarte intemeiat. Vreau sa va spun ca este incredibil de greu sa fii in concediu. Daca atunci cand lucram ziceam ca am foarte putin timp la dispozitie, acum pot zice ca nu mai am deloc.

Revenind la #prinMediasulmeu, trebuie sa va spun ca nu imi imaginam ca sunt atatea lucruri interesante in Medias. O mica parte din ceea ce ne-a prezentat ghidul nostru, Adrian Matei, puteti vedea daca accesati brosura Medias – Misterele din Cetatea Luminii. Oricum, una e sa vezi lucrurile astea intr-o brosura, alta e sa le vezi la fata locului si sa ti se povesteasca despre ele.
Personal m-a fascinat Turnul Trompetilor, Biserica Evanghelica Sf. Margareta, Muzeul Gazului si Casa memoriala Hermann Oberth. Trebuie sa recunosc ca, desi m-am mutat de aproape un an in Medias, pana acum nu am reusit sa vizitez niciunul din aceste locuri. E trist, stiu..

Turul Mediasului fiind facut, ne-am retras spre casa pana mai spre seara, dupa care ne-am intalnit la #SocialMedias. Am baut o bere, am glumit, am ras, am si discutat unele lucruri legate de online, dupa care am mers la fotbal. Unii au jucat, altii au stat pe margine si au comentat. Concluzia e ca a fost o zi foarte reusita.

[Show as slideshow]

La #PrinMediasulMeu au participat membrii Dreamteamro: Chinezu, Vlad, Stefan, Make, Claudiu si Nicu, din Medias: Adrian Mladin, Ionut Anisca, Mircea Hodarnau, Mihai Buninet si din Tg Mures Mihai Negrea. Pe langa cei din online au fosti si cativa participanti din offline.
Sa nu creada ca l-am uitat, multumirile speciale merg catre Feri Teglas, organizatorul evenimentului.

Uitati-va la un copil de 3-4 ani (care evident nu stie nici sa scrie nici sa citeasca) cat de natural se intelege cu computerul, telefonul mobil sau tabletul.
Este aproape o alta „specie” umana fata de parintii lui, ca sa nu mai vorbim de bunicii trecuti de 50 de ani.

Imi povestea un prieten ca al sau pusti, citind „Amintiri din copilarie”, nu putea sa inteleaga in ruptul capului de ce Nică fura cirese din pomul vecinului. Copilul din ziua de azi vede cirese doar in supermarket sau la magazinul din colt, iar a le sterpeli de acolo este o fapta infinit mai grava decat cea a lui Creanga.

Acum 50 de ani, se mai invata inca in liceu, oarecum intensiv, latina. Acum 70-80 de ani, se studia, tot in liceu, si greaca veche.

Discutiile despre bacalaureatul 2011 au fost in mare parte isterice, condimentate cu ceva acuze politice.
Nimeni, sau aproape nimeni, nu a mers mai departe, la radacinile simple ale problemei: oare scoala de acum nu ar trebui sa se adapteze noilor vremuri? Sa detecteze, de exemplu, foarte de timpuriu care sunt talentul si pasiunea copilului si sa ii deschida calea spre acestea?
Daca il intereseaza robotica, de ce sa isi piarda vremea cu niste romane prafuite din secolul trecut (sa recunoastem, nu toate foarte valoroase), povestite fara chef de o profesoara plictisita si macinata de un salariu meschin?
Nu ar fi mai potrivit sa faca niste cursuri bine structurate de exprimare corecta in limba romana?

Invers, daca un elev are o pasiune devoranta pentru literatura, de ce sa fie chinuit cu matematici complicate pe care oricum le va uita curand dupa ce va parasi liceul?

Va porni cineva de la „centru” o astfel de discutie? Ma indoiesc.

Tragic sau nu, multi lucratori in invatamantul de azi sunt precum fabricantii manuali de stofe la aparitia masinilor cu aburi in secolul XVIII care puneau in miscare razboaiele de tesut: sperau ca schimbarea adusa de digital sa fie doar o toana a unor indivizi, si nu o revolutie industriala.

De aici.

Saptamana trecuta am participat la deschiderea unui nou restaurant in Sibiu, restaurantul Terracota. Nu pot sa va spun cat de impresionat am fost atunci cand am ajuns la locatie. De la arhitectura restaurantului (despre care puteti citi mai multe la Tudor), pana la frumusetea hostesselor si nu in ultimul rand a mancarii.

Prea multe nu am sa va spun, insa va sfatuiesc sa dati o fuga pana acolo si sa imi spuneti pe urma daca v-a placut sau nu.
Restaurantul Terracotta este situat in Sibiu pe str. Dobrun nr. 1. (aceeasi curte cu clubul Liquid).

[Show as slideshow]

Spre rusinea mea am ramas foaaaaarte in urma cu aceasta postare, dar am un motiv foarte bun. Licenta (a doua facultate, da?) + munca imi ocupa 110% din timp. Abia astept sa termin..

#prinSibiulmeu, sa-l citez pe Brylu, a fost epic. Desi locuiesc in Sibiu de atata timp, va marturisesc ca nu stiam nimic din toate lucrurile pe care ni le-a povestit Razvan , ghidul nostru. Sincer, am ramas profund impresionat si, in acelasi timp, m-a facut sa fiu mai mandru ca locuiesc intr-un oras ca Sibiul.

Despre bloggeri invitati la eveniment nu am decat cuvinte de lauda, au fost foarte tari. Din pacate gandurile mele erau in alta parte si nu am socializat cu fiecare asa cum mi-as fi dorit, dar sper sa se mai iveasca si alte oprtunitati de a-i intalni. Lucrurile vor sta altfel.

In final sa multumim si sponsorilor. Autonom.ro care ne-au oferit niste super masini, hotelului Levoslav pentru cazare, Printcenter pentru tricouri, Hermania, Atrium Classic Cafe, Supporter Sports Pub&Grill, Vintage Pub şi Oldies Pub pentru distractie, mancare si bautura, CNM Astra şi Muzeului Naţional Brukenthal.
Multumirile speciale merg catre AIOS (Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu) şi Primăria Sibiu fara de care aceste lucruri nu se puteau realiza.

Un scurt filmuleti sa vedeti si voi cum ne-am descurcat la Tag the Flag.
Din pacate nu am castigat, dar ne-am distrat la maxim.

Sâmbătă, 25 iunie 2011, va avea loc la Sibiu evenimentul Tag the Flag, eveniment organizat de trei bloggeri sibieni, cu sprijinul Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS) şi a Primăriei Municipiului Sibiu.

Tag the Flag este un eveniment-concurs ce urmăreşte identificarea şi promovarea pe Internet a locurilor şi evenimentelor mai puţin cunoscute din oraşul Sibiu. Continue Reading »

Zilele trecute, impreuna cu alti bloggeri de seama, am avut ocazia sa particip la o super expeditie. Siemens “Amazing” Race a fost o intrecere intre 3 echipe de bloggeri care au trebuit sa mearga cu masinile (eco!) prin toata tara si sa rezolve, cu ajutorul retelelor sociale, diferite taskuri. Scopul ineditului concurs a fost acela de a promova tehnologiile verzi ale Siemens.

Eu n-am fost de la inceput, am prins doar portiunea Cluj-Oradea-Arad, dar pot sa zic ca m-am distrat de minune. In plus, am aflat si o gramada de chestii interesante.

Drumul de la Cluj la Oradea l-am strabatut alaturi de Bobby Voicu si Razvan Baciu. Am discutat, am glumit, am ras, a fost misto.
Ajunsi la Oradea am avut parte de o calatorie privata cu tramvaiul. Un tramvai de ultima generatie, produs de Siemens, similar cu cele care circula pe strazile Vienei.

De la Oradea am plecat spre Arad alaturi de echipa blondelor, Nebuloasa si Alina Constantinescu. Fetele au fost foarte pline de viata, au cantat, au dansat. Frumos si cu ele. Singurul inconvenient a fost drumul in constructii, plin de semafoare..
La Arad am vizitat ASTRA Vagoane Calatori SA. In prima faza am vizitat fabrica de vagoane, apoi am mers la alta sectie unde se fabrica tramvaie. Putem sa ne mandrim ca am vazut primele tramvaie care se contruiesc in Romania. Acestea sunt prototipuri si se construiesc sub licenta Siemens. Ca aspect si tehnologie sunt similare cu cele de la Oradea, diferenta este doar la pret. Fiindca sunt produse in tara noastra, sunt cu 20-30% mai ieftine.
Mai trebuie mentionat restaurantul celor de la Astra unde am mancat cea mai buna supa cu galuste si mazare ever.

Seara s-a incheiat la hotel Continental, alaturi de primarul Aradului, unde am povestit si am vizionat finala cupei Romaniei la fotbal dintre Dinamo si Steaua.

Cursa a continuat pe traseul Arad-Moldova Noua-Timisoara. Din pacate fara mine deoarce legaturile dintre Timisoara si Sibiu sunt foarte proaste si nu aveam cu ce sa ma intorc acasa la ora la care se termina concursul.

In finalul articolului vreau sa-i mai multumesc o data lui Bobby pentru invitatie si ma bucur ca l-am putut ajuta sa castige.

[Show as slideshow]

O melodie de weekend. Blonda e criminala, cred ca e cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o pana acum.