Ce m-a amuzat cel mai tare a fost declaratia lui Lupescu: “Am stat cu jucătorii şi am urmărit un meci al Spaniei, iar de atunci am zis că ar fi bine să jucăm şi noi în roşu” Cata inteligenta. Adica aia joaca bine ca au echipament rosu. Ce a uitat el sa zica este ca rosul este culoarea pe care a cerut-o Ursus, noul sponsor al echipei nationale, galbenul fiind asociat cu “rivalii” lor din lumea berii, Bergenbier. Restul sunt povesti.

Eu ma gandeam ca daca tot s-au gandit sa schimbe culoarea echipamentului trebuia s-o faca in violet. Poate asa aveam si noi o sansa sa ajungem la mondiale.

Cel mai bun exemplu ar fi cel vestimentar, si ne raportam mai ales la fete. Ba ce pitipoanca e aia, ce fusta scurta are pe ea, ce decolteu etc.. Stiti povestea. Practic nu mai ai voie sa te aranjezi, ca imediat esti catalogata ca o piti. Bun, dar stiti de ce? Pentru ca majoritatea n-au avut si nu vor avea in viata lor o gagica deasta. You can look but you can’t touch Asa ca incep sa critice. Lasa-ne frate. Du-te la fata ta care se epileaza odata pe luna, care n-a auzit de machiaj si care se imbraca cu haine pe care le purta si mama. Du-te si lasa-ne. Multi au gandirea comunista in care femeia trebuie doar sa faca mancare si sa se futa. Curios e ca daca ever ever o “piti” s-ar uita la ei, imediat si-ar schimba parerea, mama fi atenta ce gagica buna mi-am tras.

Continuam cu masinile. De cate ori nu ati auzit expresia ce masina de fite. Aici vorbim despre a6, q7 si masini din categoria asta. De ce e de fite? Daca eu imi permit sa imi iau o masina care sa imi ofere confort si siguranta, trebuie sa fiu vazut cu ochi rai din cauza cu tu nu te-ai urcat in toata viata ta in alta masina decat dacia? Zi zau..

Am dat doar doua exemple dar acestea pot continua lejer. Putem raporta totul la case, la muzica, la carti, la locurile pe care le frecventam, la tot ce vreti voi. Nu exista sa nu aiba careva ceva de comentat.
De ce credeti ca se intampla toate lucrurile astea? Eu cred ca doar din invidie. Lumea e rea si am ajuns la concluzia ca fiecare se apuca sa critice ceea ce isi doreste dar nu poate avea. Voi ce ziceti?

Vroiam sa va povestesc ceva..
In 17 februarie a fost ziua mea. Nu stiu cine stia, nu stiu pe cine intereseaza, oricum nu-mi pasa. Eu vroiam sa le multumesc celor care mi-au urat la multi ani si toate cele. N-a fost mare petrecere ca in alti ani, dar apreciez prietenii adevarati care au fost alaturi de mine. E curios cum un mesaj sau un telefon de la o persoana cu care n-ai mai vorbit de mult iti poate schimba ziua si starea de spirit.

Desi a fost un an mai rau pentru mine, raman optimist. Raman optimist pentru ca stiu ca lucrurile pe care mi le doresc cu adevarat o sa mi se indeplineasca.
Ma gandeam ce s-a schimbat la mine in ultimul an. Eu consider ca am evoluat din toate punctele de vedere. Stiti cum se zice, cu cat inaintezi in varsta cu atat devi mai intelept. Asta vreau sa cred si eu despre mine. Am ajuns sa imi calculez mai bine decizile, sa-mi aleg mai bine prietenii, sa-mi stabilesc mai bine prioritatile, sa ma gandesc mai mult la mine si sa-mi pese mai putin de altii. Trebuie insa sa precizez ca nu sunt la fel de fericit cum eram acum un an. Vestea buna e ca sunt pe drumul cel bun..

Ne mai auzim. Pupici

Ma enerveaza la culme ca nu-mi gestionez prea bine timpul si pierd o gramada de vreme cu lucruri nefolositoare. Chiar zilele trecute am stat si m-am gandit cat sunt de neproductiv fata de anul trecut.
Ma enerveaza ca am prea multe idei si nu le pot pune pe toate in aplicare. Sau incep sa fac ceva si pe parcurs ma razgandesc. E frustrant sa lucrezi cateva zile la o idee si pe urma cu o simpla apasare de “delete” sa stergi tot.
Ma enerveaza la culme frigul asta. Parca traiesc la Polul Nord. Macar sa fie zapada de un metru dar sa nu mai fie asa frig. Nici macar nu poti iesi din casa.

De obicei nu-mi place sa ma plang dar anul asta parca a inceput mai prost decat ma asteptam. Singurul lucru care imi aduce zambetul cat de cat pe buze este faptul ca am mai luat cateva restante la facultate. In rest zero, nothing, nada, niente, nicht, nimic.. Aiurea nu?

Sper ca maine o sa va arat ceva frumos..

Sincer sa fiu, pe Lucescu nu l-am ales ca ar fi cel mai bun antrenor, l-am ales ca e roman.

Acum am mai crescut si sarbatorile au inceput sa mi se para din an in an tot mai banale. Cum in mos craciun nu mai cred, nici in iepuras, si nici in treburile astea religioase, am inceput sa ma intreb ce semnificatie mai au pentru mine aceaste perioade din an.

La colindat nu mai merg pentru ca nu mai vreau. Pentru majoritatea e doar un pretext de la a bea un pahar de vin sau de rachiu in plus si pana dimineata sa fie turta. Asta e spiritul craciunului?
Toata lumea se agita, vai dar oare ce sa iau cadou de craciun la mama, tata, frate, sora, catel, pisica. E o chestie foarte tare de marketing. Toata lumea cumpara lucruri scumpe si nefolositoare. Doar e craciunul nu? Trebuie sa faci un cadou, o mica atentie. Alta intrebare pe care mi-o pun, faci un cadou atunci cand vrei sau cand cere “traditia”? Nu e mai tare senzatia atunci cand primesti/daruiesti un cadou fara un motiv anume?
Alta chestie care ma deranjeaza este risipa de mancare. Majoritatea gospodinelor fac 10 feluri de mancare, 20 de prajituri, ca peste 1 saptamana sa arunce jumatate din acestea. Cine plm poate sa manance atat?

Poate gresesc, dar cred ca peste cativa ani nu vom mai tine cont de aceste traditii.

Trec lunile, ne vedem mai rar, vorbim mai rar, ne certam, o insel, ma iarta, ne impacam. Nu mai e la fel. Iasa fara mine, eu fara ea. Incep sa-mi pun tot mai multe intrebari si sa regret anumite lucruri. Orice faceam era in zadar. Incerc cu flori, cu ursuleti, cu orice, insa in continuare primeam doar reprosouri. Ea iasa cu altii. Eu ma satur sa mai pierd vremea, trec mai departe. Nu mai eram pustan dar eram tot indragostit. Am spart mobilul, am urlat, am inceput sa beau, am facut mai multe prostii..

A mai trecut ceva timp. Am incercat sa mai vorbesc cu ea. A continuat cu reprosuri. M-am enerveat, i-am sters numarul, am sters majoritatea pozelor, mailuri, smsuri, orice imi amintea de ea. A trecut aproape un an in care am avut tot felul de iubite, mai slabe, mai bune, mai naspa, mai frumoase, mai tatoase, mai inalte, mai plictisitoare, mai usor de combinat, mai greu de combinat, mai momai in pat, mai trecute prin sabie, mai cuminti, mai curve, mai oricum vreti. Dar nu pe ea. Si poate sa-mi zica cine ce-o vrea, a trecut atat timp, si poate sa mai treaca inca pe-atat.
Nu mai sunt pustan. Si nici indragostit..

Cum imi place sa fiu misogin, am intrat pe ea si am intrebat-o daca inca il mai iubeste. O intrebare fireasca nu? Sa fi cu cineva si sa nu-l vezi o perioada asa lunga de timp, sentimentele mai trec, mai intalnesti pe altcineva, te poti gandii la multe lucruri.. Tipa mi-a spus ca da, il iubeste pentru ca toata ziua vorbeste cu el la tel, mess si distantan nu e neaparat o problema. Eu ca prostul am inceput sa rad, logic. Nu stiu ce e iubirea..

Intrebarile pe care mi le-am pus sunt urmatoarele.
Ce sanse de reusita are o relatie la distanta? Adica in ideea stai si asteapta-ma ca eu o sa ma intorc.. candva. Oare cata lume crede in asa ceva? Mie practic mi se pare o mare mare prostie. Daca ma iubeai atat de mult ma luai cu tine. Si daca eu nu puteam sa vin atunci nu mai plecai. Simplu. Daca nu, nu ma iubesti.

Merita sa iti pierzi aproape un an, asteptand pe cineva despre care nici macar nu esti sigur ca va ramane al tau? In conditile in care acum esti in floarea varstei si, teoretic, ar trebui sa te bucuri cat mai mult de viata?
Oricat m-as chinui sa inteleg, nu cred ca merita. Dar asta nu inseamna ca eu am dreptate..