Era prima ninsoare, m-am decis sa merg la munte cand.. am cunoscut-o pe ea. Eram pustan, m-am indragostit. Nu mai dormeam acasa, dormeam mai mult la prietena mea. Trece timpul, ne certam, ne impacam, ea plange, eu..

Trec lunile, ne vedem mai rar, vorbim mai rar, ne certam, o insel, ma iarta, ne impacam. Nu mai e la fel. Iasa fara mine, eu fara ea. Incep sa-mi pun tot mai multe intrebari si sa regret anumite lucruri. Orice faceam era in zadar. Incerc cu flori, cu ursuleti, cu orice, insa in continuare primeam doar reprosouri. Ea iasa cu altii. Eu ma satur sa mai pierd vremea, trec mai departe. Nu mai eram pustan dar eram tot indragostit. Am spart mobilul, am urlat, am inceput sa beau, am facut mai multe prostii..

A mai trecut ceva timp. Am incercat sa mai vorbesc cu ea. A continuat cu reprosuri. M-am enerveat, i-am sters numarul, am sters majoritatea pozelor, mailuri, smsuri, orice imi amintea de ea. A trecut aproape un an in care am avut tot felul de iubite, mai slabe, mai bune, mai naspa, mai frumoase, mai tatoase, mai inalte, mai plictisitoare, mai usor de combinat, mai greu de combinat, mai momai in pat, mai trecute prin sabie, mai cuminti, mai curve, mai oricum vreti. Dar nu pe ea. Si poate sa-mi zica cine ce-o vrea, a trecut atat timp, si poate sa mai treaca inca pe-atat.
Nu mai sunt pustan. Si nici indragostit..